Tradiția, cultura și limba - factori definitorii ai existenței unui popor

Tradiţii de Anul Nou

Recent am primit un proiect la Tic ce are ca şi subiect "Tradiția, cultura și limba - factori definitorii ai existenței unui popor.Dintre cele trei subpuncte ale acestei teme, eu am ales Tradiţiile de Anul Nou. În fiecare an am participat la toate tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou. Am crescut la ţara şi a devenit o aşa zisă rutină în această perioadă. Pentru mine, tradiţiile sunt elementele specifice şi diferenţiatorii ale ţării noastre. Noi am moştenit aceste tradiţii, datini de la vechile generaţii şi avem datoria de a le transmite urmaşilor pentru a nu pierde specificul folclorului român. Pe parcursul analizării cerinţelor acestei teme, am realizat importanţa unui astfel de proiect în formarea mea spre viitoarea profesie, cea de învăţătoare. Am conştientizat că eu voi fi cea care va educa şi determina generaţiile următoare sper a menţine originalitatea tradiţiilor, ce sunt simbolurile ţării noastre, elementele fără de care o naţiune nu s-ar putea numi naţiune. Ori dacă eu nu sunt educată şi nu conştientizez importanţa acestora în evoluţia societăţii, nu aş putea orienta alte persoane în acest sens.
Am participat ca şi spectator la tradiţiile din anul acesta şi am observat că, pe măsură ce trece timpul, se pierd treptat din datini, iar interesul copiilor spre a le practica este din ce în ce mai redus.
La noi, în Storneşti, în  seara de sfârşit de an, după obicei, ne adunăm cu toţii la podul cel mare din mijlocul satului pentru a vedea toate tradiţiile din această localitate printre care şi ursul care a făcut furori în rândul celor prezenţi în anii anteriori, pe când eram eu mai mică. Însă s-a sesizat schimbarea şi totodată pierderea, aşa că anul acesta câteva persoane au luat iniţiativa şi au readus o parte din obiceiurile vechi: au adus muzică, au cântat şi toate "animalele" dansau în ritm cu melodia. Am convins câţiva colegi cu care mă aflam să intrăm şi noi în horă, motivând reacţia mea ca una de solidaritate. M-am simţit excelent, am simţit cu adevărat existenţa sărbătorilor şi după cum se zice: " După ce pierzi ceva, o să-l preţuieşti mai mult". Astfel am învăţat să preţuiesc şi să particip la păstrarea tradiţiilor româneşti.

Acesta este un efect negativ al fenomenului globalizării limbilor şi interculturalităţilor: pierderea din elementele specifice unei ţări, în schimbul uniformizării şi a unor elementelor comune, dar totodată banale. Prin globalizare renunţăm, în mare parte, la spiritul identitar,la valorile perene, ne uniformizăm. Fără identitate naţională, n-am mai fi ce suntem si nici nu am mai şti ce suntem, de aici reiese dorinţa românilor de a păstra şi transmite tradiţiile ce sunt specifice ţării noastre.
Identitatea culturală a satului românesc reprezintă o importantă sursă pentru dezvoltarea locală. Astfel noi, ca viitori învăţători, ar trebui să urmărim valorificarea şi menţinerea identităţii naţionale prin datini, în ciuda fenomenului de globalizare şi uniformizare.
Din această experienţă de comparaţie a procesului de menţinere a tradiţiilor, din diferite perioade de timp, mi-am dezvoltat spiritul de observare şi dorinţa de a obţine o schimbare în bine. Aşa că pe parcursul serii dintre ani, am mers împreună cu nişte prieteni "la urat", în ciuda vârstei înaintate, după cum ar spune unii, pentru a demonstra că vârsta  nu trebuie să condiţioneze spiritul naţional şi atitudinile noastre faţă de menţinerea tradiţiilor încă vii. Prin această metodă oferim, celor mai mici decât noi, un model de "nu fă ce spun alţii că e corect, fă ce simţi tu că e corect". Cred că acesta este un exemplu bun ce probabil îl voi spune şi elevilor mei pentru ai motiva spre aceleaşi fapte.